- Mooamăă,
ce coadă-i! Și ai de gînd să stai la coada asta? Pfff!
- Sigur, trebuie! Stai, stai! Ghișeul unu, nu...ghișeul
doi și trei, nu...aici trebuie să stăm!
- Cre’ c-ai înnebunit! Chiar aici unde-i coada mai mare?
Uite-acolo, nu-i nimeni, vezi?, la ghișeul doi...
- Nu, nu, acolo-i pentru primit și trimis bani.
- Dincolo? Îs numai patru persoane...
- Nu, acolo-i pentru colete. Aici trebuie.
- Bagă-te-n față, spune că-i o urgență! Uite ce plic mare
ai! O să te creadă. Eu, una, te-aș crede, la așa plic...
- Nuuu, nu pot să fac asta, mai în față sînt și niște
bătrîni. Nuu, nu pot.
- Fată, dar ăștia ai tăi, de la concursul de poezie, n-au
mail? Trimiți tu frumos de acasă, după-aia mîncăm ceva, bem ceva...nu
ți-a dat prin cap pîn-acuma?
- Nu se poate, nu trebuie să-mi apară numele, așa-i
regulamentul.
- Niebuni, duși cu capu’, și dup-aia cum își
dau seama că tu ești tu și altu-i altu’?
- Ei,
se poate, își dau seama, am tot ce trebuie în plicul ăsta. M-am luat după
regulament.
- Fată,
nu numai că m-am pus pe tocuri, m-ai plimbat tot orașu’ să-mi arăți tuuaaatăăă
primăvara, stau la coada asta cu tine, cre’ că plecăm diseară de-aici, … mi-e
și-o foaaame de te văd copan ca la desene,…mai vrei și concursuri de poezii…,
situația asta mă enervează…
- Lasă
că nu durează așa mult. Lumea din față are facturi. Plătesc și pleacă.
- Da’,
uite, ăla are-o grămadă, are-un buchet!
- Du-te și stai pe scaun! Nu durează mult.
...electrica,
osutăpatruzecișiopt, restu’, vă
rog,…,amendă, cinzecișișase, aveți să-mi dați șase lei?, am rămas fără mărunt,
mai așteptați!, văd că domnu’ are mărunți, încasez și vă dau restul imediat…
- Singurică
și tristă? De ce stai așa… pe gînduri? Ai văzut ce primăvară frumoasă-i afară?
- Pleacă,
bre, de-aici! Ce, nu stai bine în baston și te dai la fete tinere?
- Da’
de ce stai tu, așa, singurică și tristă? Te-a supărat iubitul? Așa-s ăștia
tineri, nu știu ce pierd!
- Bre,
lasă-mă-n pace! N-auzi? Ai aparat? Pleacă-n treburile matale! Strig în gura
mare că ești pedofil, dacă nu mă lași în pace…
- O,
da’ ce supărată ești! Hai să-ți spun o poezie de primăvară, poate-ți trece!
- Ce?
Poezie? Nieeebun!
…restul, vă rog, următorul,…,
patrusutedouăzeci…, romtelecom,…
- Fată, numai niebuni în poezia asta a ta și tu
te-ai apucat să scrii din astea…Hai acasă! Nici nu te mai las aici și dacă mai
scrii, te și spun lu’ maică-ta! Pune plicul ăla și păstrează-l ca amintire.
Gata, mi-am dat seama, niebuni și poezie. Scrie altceva! Scrie pe pereți!...Și
ăia care scriu poezie, oricum, toți îs morți. Nu știi de Eminescu?
Simona Toma
b.............r..........a..........v............o
RăspundețiȘtergeredai inainte
păi, se poate altfel? tot înainte!
ȘtergereSubtil și cu multă emoție
RăspundețiȘtergereSubtil și cu multă emoție
RăspundețiȘtergere