José Saramago, Toate numele

"N-ai cum să fii în pielea mea, nu ești decît un tavan de stuc, Da, dar ce vezi din mine e tot o piele, de altfel, pielea e singurul lucru pe care vrem să-l vadă ceilalți din noi, pe dedesubt, nici noi nu reușim să știm cine sîntem[...] Înțelepciunea tavanelor e infinită, Dacă ești un tavan înțelept, dă-mi o idee, Privește-mă în continuarea, uneori dă rezultate"

Text preluat din note-facebookianul lui Sebastian Marina, actor la Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântul Gheorghe.

"Au semnat peste 250 de oameni petitia prin care incercam sa obtinem candva, cumva, undeva, un sediu al nostru, al celor ce jucam in limba Romana pe scena Teatrului Maghiar. Au semnat cei peste 250 in doua zile. Unii zic ca e mult, altii ca e putin. Nu asta vreau sa spun. Vreau sa spun ca sunt profund impresionat (in sens pozitiv) de reactiile celor care ne cunosc, dar mai ales de reactiile celor cu care, probabil, nu am avut ocazia sa ne intalnim. Cu toate astea, inevitabil, se strecoara si mici erori. Ceea ce vrem noi, cei dela TAM, nu e sa parasim o cladire din cauza faptului ca am fi alungati, oprimati, etc. NICI VORBA!!! Vrem sa parasim o cladire in care se afla teatrul nostru in mod aproape abuziv de aproape un sfert de secol. Cladirea este si va ramane mereu a Teatrului Tamasi Aron (caci a lui a fost de cand s'a infiintat teatrul) sau cum se va numi peste nu stiu cata vreme, dar tot a celor care folosesc limba materna limba Maghiara. Noi trebuie sa plecam, nu ne da nimeni afara! Nu e vorba de asuprire. Stai cat stai in casa la om, dar poate mai si pleci, nu? Sigur ca exista si mici greutati sau rautati, dar ele niciodata nu au venit din partea celor dela Tamasi Aron. Altii au acest gen de rautati. Dar eu, caz concret, de sase ani de zile nu am fost tratat cu sicane serioase. Mici, inofensive si de cele mai multe ori puerile. Cunosc un tanar foarte destept, citit, intelectual care nu s'a sfiit sa imi spuna ca dupa parerea lui in acest tinut nu au ce cauta Romani. Nu's de acord, fireste, insa nici nu i'am dat cu halba in cap, iar cand ne vedem, ne salutam si povestim, ba mai mult, pentru o scurta perioada de timp chiar a colaborat cu teatrul nostru. In concluzie, sa nu starnim confuzie! Va pup!"

http://www.tam.ro/index.php?id=72

Pluta de piatră, Jose' Saramago

La această casă tăcută nu ajunge freamătul valurilor mării, nu se întunecă fereastra la umbra păsărilor care trec, cîini or fi, dar nu latră, pământul, dacă s-a cutremurat, nu se mai cutremură. La picioarele destrămătoarei firul e un munte care tot crește. Maria Guavaira nu se numește Ariadna, cu acest fir nu vom ieși din labirint, mai degrabă s-ar putea să ne pierdem, în cele din urmă, cu el. Capătul, unde-o fi.