- Mooamăă,
ce coadă-i! Și ai de gînd să stai la coada asta? Pfff!
- Sigur, trebuie! Stai, stai! Ghișeul unu, nu...ghișeul
doi și trei, nu...aici trebuie să stăm!
- Cre’ c-ai înnebunit! Chiar aici unde-i coada mai mare?
Uite-acolo, nu-i nimeni, vezi?, la ghișeul doi...
- Nu, nu, acolo-i pentru primit și trimis bani.
- Dincolo? Îs numai patru persoane...
- Nu, acolo-i pentru colete. Aici trebuie.
- Bagă-te-n față, spune că-i o urgență! Uite ce plic mare
ai! O să te creadă. Eu, una, te-aș crede, la așa plic...
- Nuuu, nu pot să fac asta, mai în față sînt și niște
bătrîni. Nuu, nu pot.
- Fată, dar ăștia ai tăi, de la concursul de poezie, n-au
mail? Trimiți tu frumos de acasă, după-aia mîncăm ceva, bem ceva...nu
ți-a dat prin cap pîn-acuma?
- Nu se poate, nu trebuie să-mi apară numele, așa-i
regulamentul.
- Niebuni, duși cu capu’, și dup-aia cum își
dau seama că tu ești tu și altu-i altu’?
- Ei,
se poate, își dau seama, am tot ce trebuie în plicul ăsta. M-am luat după
regulament.
- Fată,
nu numai că m-am pus pe tocuri, m-ai plimbat tot orașu’ să-mi arăți tuuaaatăăă
primăvara, stau la coada asta cu tine, cre’ că plecăm diseară de-aici, … mi-e
și-o foaaame de te văd copan ca la desene,…mai vrei și concursuri de poezii…,
situația asta mă enervează…
- Lasă
că nu durează așa mult. Lumea din față are facturi. Plătesc și pleacă.
- Da’,
uite, ăla are-o grămadă, are-un buchet!
- Du-te și stai pe scaun! Nu durează mult.
...electrica,
osutăpatruzecișiopt, restu’, vă
rog,…,amendă, cinzecișișase, aveți să-mi dați șase lei?, am rămas fără mărunt,
mai așteptați!, văd că domnu’ are mărunți, încasez și vă dau restul imediat…
- Singurică
și tristă? De ce stai așa… pe gînduri? Ai văzut ce primăvară frumoasă-i afară?
- Pleacă,
bre, de-aici! Ce, nu stai bine în baston și te dai la fete tinere?
- Da’
de ce stai tu, așa, singurică și tristă? Te-a supărat iubitul? Așa-s ăștia
tineri, nu știu ce pierd!
- Bre,
lasă-mă-n pace! N-auzi? Ai aparat? Pleacă-n treburile matale! Strig în gura
mare că ești pedofil, dacă nu mă lași în pace…
- O,
da’ ce supărată ești! Hai să-ți spun o poezie de primăvară, poate-ți trece!
- Ce?
Poezie? Nieeebun!
…restul, vă rog, următorul,…,
patrusutedouăzeci…, romtelecom,…
- Fată, numai niebuni în poezia asta a ta și tu
te-ai apucat să scrii din astea…Hai acasă! Nici nu te mai las aici și dacă mai
scrii, te și spun lu’ maică-ta! Pune plicul ăla și păstrează-l ca amintire.
Gata, mi-am dat seama, niebuni și poezie. Scrie altceva! Scrie pe pereți!...Și
ăia care scriu poezie, oricum, toți îs morți. Nu știi de Eminescu?
Simona Toma
