22 aprilie 2011

********
Luna ca un ou prin draperii. Mă preling moale din pat în timp ce-mi trag șoseta. Întind privirea tiptilă lângă locul pe care tot timpul dorm. Părea că acum ar fi vrut să atingă locul din care m-am scurs prea devreme. Semnele roșii ale ceasului își schimbă minutele la fiecare a treia lui tresărire în somn. Încet, ca pe sfoară, cântăresc tălpile spre baie. În baie, Ilena cu razele lunii înfipte în păr, urcată pe marginea căzii, rânjea mângâindu-și degetele unul cate unul. Un deget mic, la mijloc, poc. Degetele mari trase, poc, poc. Marginea căzii se arcuiește sub greutatea Ilenei care sare într-un picior. Ea saltă nechezând, se rotește în aer și printr-un plonjon dispare în cadă. Apa, cascadă, se scurge pe pereți. Dacă ar fi fost aici, Lena ar fi adus găleți, ar fi măturat în liniște debitul apei până la canalizare. Șterg oglinda cu prosopul și-mi aranjez bretonul de la peruca mamei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu