cînd
murim
ne
întoarcem de unde am plecat
adică
în
burta mamei
este
o bubă
ce
trebuie scoasă
zise
mama mamei mele
învîrtind
mămăliga așa
cum
o învățase mama ei
văzînd
că n-o fierbe destul
fiica
ei
mama
mea
zvîcnește
pe masă
în
analizele medicale
e
mică și aș spune doar
că
e de-o seamă cu mine
sau
tot la fel
vreo
soră mai mică
așa
că
cine
mai e tata
cel
cu ochelarii cu dioptrii potrivite
la
taraba din piață
care
mîngîie cu degetul umed
rîndurile
din paginile aurii
spitalul
universitar, spitalul colentina, insitutul
oncologic,
clinica radiologică
mama
mamei mele
nu
rîde niciodată
a
învățat să nu rîdă
cînd
a fost tunsă
în
pușcărie
mîna
ei dreaptă
stă
sigură pe cuțit
și
cuțitul taie
adînc
găina
galbenă
pînă
la mai
(așa
i se spune ficatului acolo unde ea s-a născut)
îmi
arată fierea
ca
o bubă
ce
trebuie scoasă
că
dacă nu ești atent se sparge
și
toată carnea se amărăște
nu
mai e bună de nimic
mîncăm
rasol de găină în aburi de pene opărite
mama
mamei mele
își
privește copila cum se întoarce pe dos
și
seamănă
din
ce în ce mai mult a cocon
eu
aștept ca tata să mă ia în brațe
hopa
sus și
să
mergem
pa
pa
Simona Toma
