Cu
ochii strînşi de miopie îşi privește zîmbind copiii desenaţi frumos dormind
ghemuiţi şi, cu mişcări nesigure matinale, după ce-a pipăit creionul cărbune,
Aglaja îşi schiţează picioarele şterse cu o radieră, ca să încapă cu toţii în
patul de-o persoană. Fără să facă prea mult zgomot, pune cu grijă primul picior
pe podea și îi încearcă reflexele. La fel face și cu al doilea. Dînd să se
ridice, un colț al cuverturii de pe pat îi înconjoară mijlocul subțire precum
un tentacul de caracatiță uriașă care o trage sfios și moale înapoi în pat. Știe
sigur că trebuie să mai zăbovească o vreme țintuită locului și caută cu
privirea ceva de făcut. Își aduce aminte de poveștile cîntate și desenate copiilor
înainte să adoarmă. Întinde mîna spre teancul de pe noptieră cu Guguștiuca pe tocuri de plexiglas și Pindijelul mov cu picățele verzi care-a
fugit din supă. Repetă în gînd refrenul guguștiucei, glugluglu, am zburat prin toată lumea, și de-acum, gluglu și glu și glu,
nu mai e de făcut nimica. Cîteva molii bat milisecundar aerul din înălțimea
camerei. Împunge cu degetul arătător cuvertura patului și pare că doarme dusă
iar cu degetele mari de la picioare caută mîngîierea papucilor de catifea
neagră pariziană de la marginea patului. Încet, încet se îndreaptă spre baie
ocolind șipcile cîntătoare din podeaua veche să nu-i trezească brusc pe copii.
Oglinda mare de deasupra chiuvetei îi primește treptat chipul în ramă. Nu caută
detalii în ea, că oricum e prea devreme să-și pună ochelarii pe nas. În
borcanul cu periuța și pasta de dinți, pe-o fîntînă arteziană, doi tineri se
sărută. El o privește și-i oprește rotunjimea obrazului în palmă. Știi,spune el, o să ne despărțim, după ce-o să ne iubim și-o să ne urîm nepămîntean,
primești? Aglaja se uită în irișii lui și vede adînc liniștea singurătății
în care își desenează cu un creion cărbune, în fiecare dimineață, chipul într-o
oglindă, deasupra unei chiuvete și, cu ochii strînși de miopie, urmărește doi
fluturi bătînd aerul cu aripile lor aproape strîmte.
Simona
Toma
