…ce-am făcut ? ei, ce-am făcut! ce-o
fi fost în mintea mea cînd am vrut să văd dacă-i caldă apa din ibricul
clocotind? apoi, la fel, a-ha, briza gurii de metrou, aerul ăla cald și rece
care te lovește puternic, fata aia drăguță, bruneta cu pantalonii strîmți, mare
născocire și colanții ăștia, văd piciorul ei în toată splendoarea lui coborînd
în fața mea și umflăturile perfecte și fine din spatele genunchilor, oprirea
obișnuită la simigeria infectă, dar covrigii buni, buuuni- tare și doamna care
mă servește în fiecare dimineață, poftiți cei doi covrigi cu susan! restul
dumneavoastră, vă rog! și ochii ei, nici acum nu știu cu ai cui seamănă, firma
mare și mirosul care te împunge în nări și în stomac de la forneti, mînerul
servietei mă jenează, cine m-o fi împins s-o iau pe asta nouă, și-așa nu-mi
place, nu mai sunt serviete comode, vine metroul, apăs butonul verde, se
deschid ușile, se închid ușile, apoi, apoi, nimic, aici, creanga de copac, cînd
sus, cînd jos, după cum o mișcă vîntul, doi guguștiuci pe marginea geamului, femeia
asta care mă face strecurătoare de ceai cînd vine să-mi ia sînge, neonul care
pîlpîie...
- Țarrr-rrram-pac!
- Nu te deranja să-mi mai spui o dată bună dimineața! Ne-am mai văzut cînd te-am ridicat să te uiți
pe fereastră. Normal c-am venit să-ți schimb patul. Tu și cu ăla din doișpe
care-a murit az’ noapte. Tu transpiri ca un bou și ăla se pișa ca un porc în
fiecare noapte. M-am săturat. M-am săturrraaaat! După douăj' de ani de
medicină, uite ce-am ajuns, fleoșc-fleoșc, spăl cu mopu’ și schimb cururi. Ce
bine era la stomatologie! Eeehhheee, eram o duamnă! Da, o duamnă, eram o duamnă
bine. Sterilizam, pansamente la măsele, scriam la registru, invitam pacienții
de pe sală, așa. Dacă n-ar fi ieșit duamna doctor la pensie, nu ajungeam cu
săru-mîna să-mi găsesc loc pe altundeva. Hopa, sună telefonul!
...ce-am făcut! ce-o fi fost în
mintea mea cînd am vrut să văd dacă-i caldă apa din ibricul clocotind? apoi, la
fel, a-ha, briza gurii de metrou, aerul ăla cald și rece care te lovește
puternic, fata aia drăguță, bruneta cu pantalonii strîmți...
- Puiu’ meu, mititica lu’ mama, te cred, da, așa e, trebuie să înveți, vezi, pe geamul din bucătărie, e o tavă cu plăcintă de mere, știu că-ți
place aia cu brînză, dar n-am avut brînză, m-am trezit dimineață de la cinci
s-o termin pînă plec la servici, ei, da, sigur că am acoperit-o, sigur că da,
să nu intre microbii, se poate, mamă, după douăj' de ani de medicină, bine, pa,
pupă mama fata, pa, pa, pa.
- Țarrr-rrram-pac!
- Ce țarrr-rrram-pac? Îngerașul meu de fată student la medicină, mititica, o s-ajungă mai bine ca mine, n-o să dea cu mopu’, n-o să șteargă
prafu’ și n-o să-ntindă buzunarul la cinci și zece lei. Nu zic de la tine,
nuuu, că tu din țarrr-rrram-pac nu mai ieși. Zic de nepotu-tău, ăla, mare bos,
singurul tău aparținător. Nu dă un leu și cred că tot grosul îl dă la duamna
doctor, că de aia te și ține în rezerva asta cu baie numai a ta. Un leu nu mi-a
dat de cînd ești aici. Nici nu mă vede. El vede doar practicantele, căprițele
alea care stau la veghe, numai buzițe, sprîncenuțe, hălătuțe scurte pînă la
obrăjorii ăia înroșiți, că atîta știu și eu după douăj' de ani, halatul, dom’le,
halatu' este echipament. Vomită unu’, halatu' te protejează, țîșnește vena la
altu’, halatu' te protejează. Asta e, echipament de
protecție.
- Cupidonia, aici erai, te cheamă doamna doctor !
...vine metroul, apăs butonul verde,
se deschid ușile, se închid ușile, apoi, apoi, nimic, aici, creanga de copac,
cînd sus, cînd jos, după cum o mișcă vîntul, doi guguștiuci pe marginea
geamului, femeia asta care mă face strecurătoare de ceai cînd vine să-mi ia
sînge, neonul care pîlpîie...
- Țarrr-rrram-pac, cred că te-au retrogradat. Te mută, adică te mut la doișpe după ce șterg praful pe-aici, că dacă nu-l șterg, vine duamna doctor
și dă cu degetu' pe colo, pe-acolo, și-am încurcat-o. Duamna doctor, ce draguță
este cînd îmi spune, Cupidonia, nume frumos, fă cutare și eu mai că fac din
dragul ei, pentru că mare ajutor de la ea n-am primit, chiar dacă știe că am o
fată la medicină, nu oriunde, care-o să fie colegă cu ea una-două. O respect,
că-i doctoriță, a învățat și ea la viața ei. Oare de ce te-o fi mutînd? Cre’ că
n-a pompat destul nepotu-tău, așa-i trebuie dacă nu-și vede lungul nasului. Eu
te-aș fi externat de-a doua zi, că bine nu te mai faci tu. După ce-ai pățit la
cap... hemoragie, nu glumă. Cre' că n-ai cu cine sta pe-acasă, copii nu, frunză
purtată de vînt, așa se întîmplă cu voi ăștia fără căpătîi. Și cît m-am m-ai
chinuit cu îngerașul meu! Scutece de spălat, febră noaptea. Nemernicul, nemernicul
de bărbată-miu dormea dus și mie îmi venea să-l strîng de gît, dar îmi șoptea
din cîn' în cînd, Donio, ai vrut drac de copil, acu' ai drac de copil. Acu’ o
iubește de plesnește de mîndrie. Așa a făcut întotdeauna, așa, ca toată familia
lui, de la primu' pînă la ultimu'. Cupidonia a fost baza și este. Mor eu, moare
toți!
- Cupidonia, nume frumos...
- Da, duamna doctor, termin imediat!
- Doar voiam să-ți spun că ai uitat să verși bidoanele din saloanele opt și zece.
- Imediat, duamna doctor, imediat!
...mîinile mele, unde a
fost pata roșie de pe deget, ce-o fi fost în mintea mea cînd am vrut să văd dacă-i
caldă apa din ibricul clocotind? apoi, la fel, a-ha, briza gurii de metrou,
aerul ăla cald și rece care te lovește...
- Sigur că da, Cupidonia în sus, Cupidonia în jos, ei bine, și nume frumos, dar ce fac oare căprițele alea de la veghe, că nu fac nimic, ar
trebui să înceapă cu munca de jos, dar cine sînt eu să fiu băgată în seamă.
Bidoane pline, pline cu urină de vărsat. Pfffff! Cine mai duce gunoiul tău
de-aici, cine, tot Cupidonia? Gata, că te mut la doișpe! Cearșafurile de-acolo sînt
schimbate de ieri dimineață, înainte să dea ăla ortu’ popii, le întind și sînt
ca noi și miros a zambile. Aici, sîntem ca-ntr-o familie, ne schimbăm pînă și
chiloții între noi, chiar dacă ne mai hîrjonim. Hai, picioarele sus pe scărița
scaunului, bagajele, așa, ține-le strîns în brațe, prosopul ți-l înfășor, așa,
în jurul gîtului, plecarea!
- Țarrr-rrram-pac!
- Sigur, țarrr-rrram-pac, defilăm, 'tu-i mama mă-sii, că tre' să-ajung și la bidoane!
Simona
Toma
